Ca să mă ţin de cuvânt, azi vă voi vorbi despre Soni, romanul lui Andrei Ruse. ( aka R.A , haha, eu mă semnez A.R )
Am aflat de el în urmă cu vreo jumătate de an, în vremea în care – împreună cu Nico – hoinăream din blog în blog după ceva romane bune. Eu habar nu aveam ce caut, dar pt mine tot ce conta era să văd ce citeşte blogosfera noastră.
Şi uite aşa, am ajuns şi pe un blog, dar nu orice blog, ci unul al unei cărţi. „Uite, mă, ce interesant, o carte are blog aici, la noi, în Romania” ne-am zis una alteia şi am început să citim câte ceva despre roman.
Titlu mare „ Soni ” . . . probabil că mulţi dintre voi v-aţi gândit la celebra marcă de electronice ,nu ?! cam aşa am făcut şi eu iniţial, dar m-am lămurit mai apoi că m-am înşelat atunci când am văzut coperta cărţii :
Faină fată, a ?! frumuseţea sânilor săi a ieşit în evidenţă . . . evident, reacţie ce nu a întârziat să apară atunci când le-am arătat-o lui Olimpiu ( cartea mea stă de vreo 2 săptămâni la el, dar chiar dacă mi-e dor să povestesc cu el şi-s tare curioasă să văd dacă a citit-o şi ce părere are, nu-l întreb nimic, no ! sunt supărată!) şi lui Ciupa. Ulterior, ambii au găsit o idee tare năstruşnică şi anume aceea că mie mi-ar sta al dracu’ de bine tunsă, la fel ca Soni : cheala. Na, poftim, Men . . .
A,stai,c-am sărit anumite etape importante. Uf,ce obosită sunt !
2 secunde s-o dreg niţel.
Aşaaaaaaaaaaaaa . . .
După ce am prins firul povestirii de pe blogul mai sus amintit, atât eu , cât şi Nico am găsit că trebuie neapărat să ne cumpărăm şi noi cartea. Asta a fost aşa, ca o idee doar . . . până acum vreo 2 luni când am mers la Iulius Mall cu Ciupa şi cu Bobo şi . . . acolo era EA, singură pe raft, ultima din „familia” ei. Da, am găsit ultimul exemplar al lotului respectiv,parcă m-aştepta tocmai pe mine şi-atunci am ştiut că TREBUIE s-o am, chit c-am cerut bani împrumut pt a o putea aduce acasă, dar nu-mi pare rău deloc
Cititul, ca de obicei, a avut un ritm alert, ăsta fiind avantajul exersării acestui „sport”. Aş fi terminat-o mai repede daca nu intervenea una-alta, dar aşa a mers cam în vreo 2 zile şi jumătate. Na, bine, că eu , spre finalul cărţii, am tot lungit-o pt că nu voiam să se termine, mi-aş fi dorit să tot amân acea ultimă foaie dar, din păcate, n-a prea fost posibil .
Prima coală era mâzgălită cam aşa :
„ era ca şi cum ceva foarte scârbos s-ar fi plimbat prin corpul meu. un fel de vierme, târându-se mai întâi prin craniu, şerpuind chinuit între creier şi os, apoi adulmecând pe ceafă, pe spate, până spre coapse, ocolind numai puţin vaginul. îmi doream să iasă pe-acolo, oricât ar fi durut. dar el îţi continua drumul fără să dea doi bani pe fantezia mea, lăsând dâre cleioase printre organe, luând-o pe piciorul drept şi înapoi, prin faţă, pe sub abdomen, rotindu-se în jurul tuturor organelor şi a intestinelor, pe sub sâni, excitându-mi sfârcurile, prin gât după aceea, pe sub gingii şi înapoi la creier ” (10)
V-a şocat, aşa, niţel ?! Ei bine, asta-i ideea, într-o manieră mai ciudată, ca să nu zic pornografică, aşa se face introducerea.
„ mă cheamă Sonia, am 26 de ani , cancer la stomac şi încă jumătate de an de trăit” -> ăsta-i viermele de mai sus de care ea ne povesteşte că-i răvăşea interiorul.
După o relaţie de 3 ani închiată nu tocmai în realţii amiabile, cu un job obositor care nu-i făcea deloc plăcere, colac peste pupăză, află că suferă de o boală gravă şi anume de cancer la stomac, pam paaaam !
Ce frumoasă-i viaţa, nu ? ! Să-i mufezi una fix în bot,nu alta.
Buuuuuuuuuuuuun, acum mă văd nevoită de a mă retrage la somn pt un scurt interval de timp , însă revin cu continuarea poveştii după odihna pe care o aştept încă de ieri noapte
I’ll be back
