Monday, September 28, 2009

A fi sau a nu fi? Pai, a nu fi... cavaler.

Primul lucru care il vad deschizand Opera, este Google. Care Google si-a personalizat logo-ul aniversandu-l pe Confucius. Si intru eu frumos sa vad detalii despre Confucius.. Wikipedia primul site, mustacesc dar bun si asta pt 2 cuvinte-3 prostii cat ma initiez eu. Buuuun, scoala lui Confucius, 3000 de elevi.. ce putere de atragere avea omul, nu degeaba-l sarbatorim. Cu aste ganduri in cap sar un paragraf (asa fac eu si pe urma revin la el si tot asa. N-am astampar cand e ceva nou, imi fug ochii, vreau sa cuprind tot intr-o secunda.. citesc cuvinte aici, cuvinte dincolo, pana prind ideea, ma potolesc si citesc si eu ca omul normal). Deci aflu eu ca Lunyu este cea mai importanta opera si ca aceasta are 4 elemente de baza:

Umanitate ( ren),

Dreptate ( yi),

Pietate ( xiao)

Cavalerism ( li).

Si incep: umanitate.. “Ce frumos!”.

dreptate.. “Pe-atunci se purta asa ceva?”.

pietate.. “E hai ca deja exagerezi.”.

cavalerism.. Ochii mari bulbucati: “Iaaar? Si ieri am citit despre cavalerism. Si ajunsesem deja la concluzia ca e un termen in curs de disparitie. Cum de mi-a aparut iar?”

Mda. Cum spuneam (spuneam?!) ieri am vrut sa citesc “Adam si Eva” de Liviu Rebreanu. Am rasfoit un pic prefata si am aflat ca e romanul preferat al lui Rebreanu. Sunt unii scriitori pe care ii stimez pentru ce au scris si cum au scris (acesta e unul dintre ei) si sa aflu ca “Adam si Eva” e in topul preferintelor sale (din propriile opere) a fost o motivatie in plus sa citesc. Si la prefata am aflat un pic de modul gandirii lui si mi-a placut mult (siguranta cu care se exprima) asa ca am sa citez si aici:

“Pentru mine arta – zic “arta” si ma gandesc mereu numai la literatura – inseamna creatie de oameni si viata. Astfel arta, intocmai ca si creatia divina, devine cea mai minunata taina. Creand oameni vii, cu viata proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternitatii. Nu frumosul, o nascocire omeneasca, intereseaza in arta, ci pulsatia vietii.” Nu sunt intru totul de acord dar respectul crezul lui. Eu n-as putea niciodata sa zic arta referindu-ma strict la literatura (”sa ma gandesc mereu numai la literatura”). Ador pictura, am fost la Louvru, la Brukenthal, la d’Orsay, la muzeul Van Gogh, muzeul National de Arta etc. Mi-au placut atat de multi pictori si atat de multe opere incat oricat am incercat sa retin a iesit doar un amalgam de nume. Insa de departe favoritul meu este Van Gogh. Daca ar fi sa merg iar in Amsterdam, un loc ce mi-a cam displacut, as alege sa merg din nou la muzeul lui Van Gogh (si in parcul de langa ). Muzica iar mi se pare demna de a fi considerata arta… In fine, ideea e ca nu m-as rezuma la literatura si atat. Si cu gandul la asta imi spun ca arta nu inseamna, din punctul meu de vedere, pulsatia vietii. Pentru ca am vazut arta si in cele mai statice tablouri, natura moarta cum li se mai spune.

Am trecut de partea asta a prefatei si am ajuns la interviu:

“-Care dintre cartile dv. e cea mai iubita?

-Adam si Eva. Acolo trec peste viata de toate zilele, zugravesc chipul de-a ne dezlega de trup, e o zbuciumare sufleteasca pe care am trait-o intens si care mi-e apropiata… Dar, iata, ca sa vorbesti despre o carte iubita, e ca si cum ai povesti cuiva de-o femeie pe care ai tinut-o altcandva in brate; e necavaleresc.”

Daa, si dupa randuri intregi de divagatii inutile ajung unde trebuie, la acel termen, “cavaler”, care imi tot apare si-mi da de gandit. Nu mult. Pentru ca e simplu, l-am transpus in viata de zi cu zi si mi-am dat seama ca e perimat. Cati cavaleri cunosc? Cati cavaleri cunosti? Toti barbatii pe care i-am cunoscut au marturisit intr-un moment sau altul ca atunci cand fac gasca de barbati in mod clar discuta despre sex si iubitele lor. Naiva de mine: “si despre ce ati facut cu ele?”. Raspuns tipic, niciunul nu s-a abatut de la regula balbaitului: “Ahm, mmm, da!”. Intr-o uimire tot mai mare si curiozitate bestiala in acelasi timp: “mmm, si despre cum arata?” timp in care gafaiam ca nu raspundea masculul destul de repede, pe viteza curiozitatii mele degenerate: “si despre cum se miscaaaa?”. Invariabil: “Ahm, mmm, pai, da!”. Fuck, we’re doomed! Toata lumea stie despre toata lumea. De ce dracu nu dau reprezentatii pt grup, sa stiu o treaba…!!! Recunosc ca ochii mei mariti a broasca au fost dibaci ascunsi de gene si pleopele plecate intrucat in mod voit priveam in jos spre o podea total neatragatoare insa confortabila din punct de vedere al jenei. Cavaler? Unde, unde? Fetelor, fiti sigure ca daca tipati mai tare in pat, acceptati sa faceti ceva sau refuzati, dupa caz, stie si nepotul varului prietenului prietenului! Noi nu suntem contemporane cu Liviu Rebreanu. E mort si ingropat (1885;1944). Confucius la fel (551 i.Hr.;479 i.Hr.).

No comments:

Post a Comment